Social

ASIGURAREA BUNĂSTĂRII COPIILOR CU NEVOI SPECIALE

În raionul Ungheni este înregistrat un număr considerabil de copii cu CES, care se află în vizorul Direcției Asistență Socială. Pentru a spori accesul acestor copii la serviciile comunitare, în ajutor vin asociațiile obștești prin implementarea diferitor proiecte în susținerea lor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă proiectele ,,Securitate de vecinătate a copiilor în primii ani de viață” și ,,Părinți implicați – șanse a fi buni părinți”.

VIOLETA PROCOPCIUC PSIHOLOG:

La noi în evidență acum sunt 342 de copii cu necesități speciale încadrați în școli și 125 în treapta preșcolară, dar nu avem date vis-a-vis de copiii care sunt, pentru că în fiecare zi se nasc copii cu tot felul de probleme. Dacă vorbim despre copiii cu necesități speciale, atunci sunt acei copii care au nevoie de un sprijin, fie la treapta preșcolară, treapta primară sau treapta gimnazială. S-au deschis centre de resurse, au fost angajate cadre didactice de sprijin, pentru a veni în sprijinul familiei, copilului și în sprijinul pedagogului, dirigintelui de clasă.

Prin implementarea respectivelor proiecte se urmărește scopul de a asigura bunăstarea copiilor cu CES, colaborarea cu familiile, sensibilizarea comunității și consilierea psihologică atât a copiilor, cât și a părinților.

MARIA CALCHEI DIRECTOAREA CENTRULUI DE ZI ,,CASA PENTRU TOȚI”:

Copilul se naște și iată perioada cea mai frumoasă, cea mai nobilă, unde trebuie să fie rădăcina bună, ea la noi îi foarte firavă, și când ne ducem la școală, începem atunci să punem mult, și acel mult care vine pe spatele copilului se prăbușește, nu poate. Noi organizațiile obștești venim cu contribuție, atunci când ne regăsim și noi în aceste politici. Iarăși practica ne-a dovedit, cine suntem noi specialiștii să ne zbatem, să căutăm, părintele trebuie, el trebuie să știe dacă a apărut copilul, el deja este dator să caute tot ce este mai bun pentru copilul său.

LIA VÂRTOSU PSIHOLOGĂ:

Sunt familii vulnerabile și întradevăr este un cerc vicios, unde n-au preluat părinții de la părinții săi, un mod normal, sănătos de viață. Medicina trebuie să ducă evidența, ce fel de copii se nasc și ce diagnoză au. Sunt cu părere de rău multe cazuri unde nu sânt diagnosticați copii, din cauza că familia este vulnerabilă, pur și simplu nu au posibilitate de a se adresa la medic, sau nu este o conlucrare care, probabil sunt scăpate niște momente.

Astăzi când părinții sunt cuprinși de vâltoarea timpurilor pe care le trăim, adesea nu realizează în ce împrejurări cresc și se dezvoltă copiii lor, ori lipsa de atitudine face ca mai apoi să culeagă ceea ce au semănat.

EUGENIA BARGAN PSIHOLOGĂ:

Sunt copii, care nu sunt școlarizați, n-au mers niciodată la grădiniță, părinții chiar dezamăgăți sau chiar deja nu mai au nădejde, că ceva o să fie, ceva o să se întâmple cu copilul lor. Primindu-i la noi, discutăm cel puțin o oră, înainte de a scrie în formular caracteristica copilului, iar părinții pleacă de la noi chiar cu viziunea schimbată, adică își dau seama că cineva este undeva și o să-i ajute, și revin. Atunci când revin, noi ne dăm seama că totuși ei au nevoie și știu unde să ne găsească, tot odată referim copii la alte servicii.

VIOLETA PROCOPCIUC PSIHOLOGĂ:

Dacă ne uităm, astăzi nasc copii cei care au fost cândva din anii 90, aceștea sunt copiii care au cescut la rândul lor fără părinți, pentru că s-au deschis ușile spre câștiguri, spre Moscova, Italia, și acuma acei părinți care cândva erau copii și acum nasc alți copii, nu au modele sănătoase de educație, sau stilul sănătos și frumos de viață.

Pentru a scoate din impas familiile ce se confruntă cu probleme de acest gen, un lucru enorm îi revine serviciului psiho-pedagocic, acelor specialiști care știu cum să asigure familiilor respective, acel climat psihologic și ajutor de care aceștia au nevoie.

VIOLETA PROCOPCIUC PSIHOLOGĂ:

Este și pentru noi primordial ca să vedem copii cu necesități speciale reabilitați, părinții care pe lângă că trec prin etapele acestea de criză, având un copil mai diferit sau cu necesități speciale, au și probleme între ei, pentru că niciodată un copil cu necesități speciale, să zicem este și o tristețe și o dramă a familiei, în care undeva la nivel de familie au și conflicte, au și neajunsuri, pentru că necesită mai multe cheltuieli, necesită tratamente, necesită drum și așa mai departe.