Cultura

GRIGORE VIERU – POETUL INIMILOR NOASTRE

Astăzi 14 februarie, poetul Grigore Vieru ar fi împlinit 83 de ani. De fiecare dată când venim să-i cinstim memoria, ne încearcă emoții și retrăiri, despre tot ce a creat și a lăsat moștenire neamului nostru.

Limba este frumusețea activă a patriei, spunea Grigore Vieru. Astăzi aflat la loc de verdeață, ne veghează ființarea într-un cuvînt românesc.

Pentru a-i aduce un omagiu regretatului poet, la bustul din scuarul orășenesc au venit astăzi autorități, elevi, profesori și toți cei care i-au cunoscut creația.

IANUȘ VIDRAȘCU, LOCUITOR AL ORAȘULUI: Cu regret în suflet că nu mai este… Eu l-am cunoscut personal, soția domniei sale mi-a predat la facultatea de medicină, limba latină. Au fost niște oameni și au rămas pentru mine un etalon al neamului românesc.

MARIA BOIAN, PROFESOARĂ DE LIMBĂ ROMÂNĂ: ,,Cine n-are dor de plai, Se usucă ca un pai, Cine doru-acest îl are, Cântă-un cuc, iar el tresare, Cucu-cuc.”

Cei prezenți au savurat din cântecele și poeziile scrise cu mult drag de poet pentru generațiile de ieri și de azi. Cu un program artistic dedicat memoriei poetului au venit în această zi elevii liceului ,,Vasile Alecsandri” din Ungheni.

În priviri cu-n fel de teamă, Fericită totuși ești, Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gîndești.

Pătrunși de sentimente patriotice, generațiile mai învârstă și-au expus opțiunile ce țin de prezent și viitor, lucruri spre care tindea Grigore Vieru, atunci când era în viață.

IANUȘ VIDRAȘCU, LOCUITOR AL ORAȘULUI: Mă mustră conștiința, că marea majoritate a cetățenilor trăiesc azi… indiferența aceasta macină neamul nostru românesc. Viața e frumoasă, e drăguță și merită să fie trăită.

MARIA BOIAN, PROFESOARĂ DE LIMBĂ ROMÂNĂ: Acum toți se plâng de bani, dar prea puțini de minte și de poezie. Ași fi vrut să fie plin parcul acesta, căci e un bust destul de frumos și puține orașe se pot mândri că îl au, în inima orașului de pe Prut, Prutul care plânge cu lacrimi, un pod de lacrimi pe care Vieru tindea să-l treacă.

Ne-a lăsat un tezaur inestimabil, ne-a lăsat speranța marilor noastre împliniri naționale, prin aceasta devenind cheia de boltă a poporului nostru românesc.

MARIA BOIAN, PROFESOARĂ DE LIMBĂ ROMÂNĂ: Să-l citim pe poet, să-l recitim, în fiecare casă să fie poezie și să ne amintim de el mereu, căci stă trist aici. E bine că aici este un parc muzical, copii se adună, dar ași vrea pe toți să-i trezesc până nu e prea târziu, căci motto-ul unei poezii a lui Vieru spunea: ,,Nu suntem săraci de avere, dar săraci de mângâiere”.